Complet necunoscuți (2021)

În continuare am acel ”mixed feelings” când vine vorba de plata unui bilet la cinema pentru a vedea o producție de film românească. Apreciez și susțin producțiile românești, mă bucur pentru ele, dar parcă mai bine …. (îmi opresc aici niște cuvinte).

Filmul ăsta, Complet Necunoscuți a avut parte de o lansare de gală. Prima lansare de gală a unui film românesc de mult timp. Când zic gală, mă refer la faptul că au venit oameni la lansare, au pus story-uri, s-a făcut un pic de vâlvă și astfel s-au adunat niște oameni în cinema. De fapt doar niște oameni. Când am cumpărat biletele, eram singurul din sală. În schimb la ora proiecției eram în total aproape 10 oameni.

Pentru că suntem în timpurile unde doar privilegiații ajung la cinema, cred că 10 oameni a fost bine. De fapt, am putut să urmăresc și ce făceau ceilalți oameni în timpul proiecției.

Comedie? E un pic de comedie, pentru că sunt niște situații unde se râde. Una unde eu am râs a fost când a venit regizorul Octavian Strunilă cu comanda de la foodpanda. Și a luat și bacșișul identic ca un livrator de la foodpanda. Pare pregătit pentru jobul ăsta.

În rest filmul este o dramă. Dar nu e o dramă ipotetică. Este o dramă care evidențiază problemele noastre, de zi cu zi. Din păcate nu oferă și soluții la această dramă, ci doar scoate mizeria de sub covorul din sufragerie și o pune fix pe masa din sufragerie, unde sunt adunați toți prietenii.

Ai spune că este o adaptare a unui scenariu italian, cel puțin așa scrie la final. Dar este o adaptare cu problemele noastre. Cu aceleași discuții pe care le avem, cu aceleași situații în care ne vedem oricare dintre noi, dar din care nu putem ieși.

Faptul că filmul nu are o concluzie, nu îl face să ceară un viitor. Ci îi face pe oameni să plece acasă și să ….

Dar completează tu te rog, cu ce sentiment ai rămas după acest film, dar spune-mi și ce poze ai șters din telefon.