Centrul vechi, intre nepasare si “nu face poza ca e curtea mea”
Am fost azi sa fac poze in centrul vechi.
Pentru cei care nu stiu, centrul vechi al Bucurestiului reprezinta zona de la Universitate pana la Piata Unirii. Acolo s-au pastrat casele de la 1900, mai exista doua felinare originale ce au functionat pe gaz, mai sunt cateva fatade care ascund in spate ani de istorie si viata boema. Bucurestiul era un oras boem. Foarte boem. Scriitorii de la inceputul secolului trecut, descriau Bucurestiul ca un oras ce se culca la 4, 5 dimineata, dupa ce toata noaptea stateau pe la gradini si terase, desfatandu-se cu bauturi fine si cu fete cu fuste largi.
Pastrati imaginea aia in minte … cu lumanari, lampi pe gaz, lumina difuza, fum de gratar si tingare fina, parfum de floare … la care adaugati instalatii de aer conditionat, fire de curent, fire de cablu tv, masini stricate, masini care polueaza, gaze de esapament, mucuri de tigare si mizerie de pe jos.
Asta e centrul vechi acum. Daca mai adaugi ca pe langa astea ai parte si de tigani care nu te lasa sa faci vreo poza pentru ca esti in curtea lor, iti dai seama ca ai nimerit gresit. Daca te uiti imprejur si vezi ca e plin de turisti straini care cauta sa vada faimosul Bucuresti vechi … iti vine sa intri in pamant de rusine.
In schimb … avem canalizare la suprafata, avem carciumi langa carciumi pe Lipscani si … bineinteles … mancatorii (a se citi locuri unde se mananca – fast food), mai mizerabile decat mi-as fi putut inchipui.
Pentru asta Sibiul e capitala europeeana si nu Bucurestiul.
Pentru asta nu va fi niciodata Bucurestiul capitala culturala.
Pentru asta nu poti face poze in centrul vechi al Bucurestiului, decat daca evidentiezi tot ceea ce e nasol, pentru ca bun … mai rar.
Poze aici
