Cand prea multe biserici sunt prea multe?
Cand am mers acum doua saptamani cu trenul ma amuzam cum isi faceau toate babele cruce cand pleaca trenul din gara. Si ma intrebam de ce? Adica mersul cu trenul e un joc de noroc? Poate da cineva peste noi? Se poate termina la un moment dat calea ferata si sa o luam pe camp? Sau poate trenul sa faca brusc asa, dreapta, ca adoarme mecanicul la maneta? Si la cum se misca trenurile de la noi la viteza aia nu pateste nimeni nimic nici daca ar deraia. Dar babele una si buna, cruce inainte si dupa, imediat cum se pune masinaria de fier in miscare pe drumul de fier.
Nu ma asteptam in schimb ca la Bucuresti sa fie atata lume emancipata. Si sa realizeze ca se satura de atat de multe biserici, care au rasarit peste tot prin oras, dupa ce le-a demolat odata Ceausescu. Asa incat, saptamana trecuta a fost si un protest al celor care desi au niste biserici langa bloc, mai au loc si li se mai construieste inca una. Asta e cumva pe principiul vrei sa te ascunzi de Doamne, Doamne, sa nu te vada acasa cand faci tu pacate, si hop, biserica in mijlocul parcului.
M-a amuzat cand am vazut ca preotul n-avea alta problema decat faptul ca tanti aia fuma de fata cu el. Are dreptate, o lipsa crasa de respect, dar si tanti care nu ii credea ca ar avea autorizatii pentru asa ceva. Pana acum toate sunt bune, nu vor avea nici biserica, dar nici parc. La cum se misca lucrurile nu ma mir daca acelasi preot nu se va duce din usa, in usa sa ii intrebe pe oameni daca n-au bani de dat pentru biserica. Asta in timp ce oamenii au doua alte probleme, locuri de parcare si nevoia de parc.
