Cand facem lucrurile impinsi de la spate

Magnifica natie romana e unica in lumea asta. N-am mai vazut nicaieri pe Pamant o abordare a lucrurilor atat de simplista si atat de usoara cum se intampla la noi.  Pentru noi viata e tot timpul roz, pentru noi viata e tot timpul frumoasa, iar toate lucrurile pe care le facem le facem atat de bine incat nu se observa nimic.  

Daca va veni vreunul cu vreo idee sa faca ceva i se va spune stai jos, stai in banca ta, nu te agita, nu e nevoie.  O luam de jos si vedem ca avem un Dorel care sapa shantzul in loc sa vina un utilaj care sa ii faca treaba de 3 ori mai repede. Avem straini care vin aici si se minuneaza de cat de mare poate fi Casa Poporului, dar  se sperie de fiecare data de cate ori vad cat de mult dureaza lucrarile la pasajul Baneasa, pasajul Universitatii sau pasajul Eroii Revolutiei. Si ajungem in varf. Aici ii vedem pe politicieni care nu fac nimic daca nu sunt impinsi de la spate de presa, care stau … si stau bine, iar atunci cand vine cineva si le baga sula in coaste incep sa tzipe si sa spuna ca acum acum se intampla.  Drept urmare primul ministru se face ca lucreaza, sau e singurul care lucreaza in guvernul ala cerandu-le diverse chestii ministrilor numai in urma unor campanii de presa. Daca ministrii nu ii furnizeaza nimic, atunci incearca sa ii acopere.  

Si daca nu punem lupul paznic la oi, inseamna ca nu realizam intr-adevar nimic. Ne trebuia un economist mai bun decat Nicolae Vacaroiu la curtea de conturi? Nu cred, e cel mai potrivit. Nu ma intelegeti gresit, nu spun ca nu stie, sau ca a fost pus acolo pe anumite criterii, doar ca voi avea dubii de cat de serios va fi in aceasta slujba. 

Drept urmare noi nu putem decat sa facem misto de japonezi si de felul lor de lucru, pentru ca la noi e mai frumos decat la ei, e patria mai sanatoasa si … noi nu trebuie sa muncim, ne da Guvernul lapte si miere. 

Daca nu se intampla nimic din cele de mai sus, atunci suntem impinsi de la spate si incepem sa ne plangem ca avem securitate, ca n-avem mancare, ca nu e bine … ca suntem reprimati si ca vrem libertate. 

Poftim!