Zilele astea m-am nimerit noaptea pe la ora 2 la Casa Presei,, cautand un magazin deschis. Acolo erau niste non-stop-uri care aveau mafra buna, clienti, mancare, etc.
De data asta am avut neplacuta surpriza sa gasesc totul pustiu. Initial am crezut ca e o pana de curent, dar de fapt era totul inchis. Cineva trasese heblul. Si nu zic numai de magazine. De obicei noaptea parcarea de la Casa Presei era super aglomerata de distribuitorii de ziare, de oameni, iar birourile erau luminate, atat in turnul din centru, cat si in laterale. De data asta era pustiu. Nu era lumina pe nicaieri si nici macar firmele luminoase nu erau aprinse. Nici macar cainii din parcare nu mai erau.
Aveam in fata o cladire fantomatica, un mastodont pustiu al ceea ce era odata institutia de presa de partid, dar si dupa Revolutie ce reprezenta unitatea si puterea presei. Acum, toata presa a plecat pe rand din Casa Presei Libere si au lasat in spate o emblema de care au vrut sa se descotoroseasca din motive politice si financiare.
Casa Presei e o cladire extrem de veche, cu multe neajunsuri si categoric total neoptimizata pentru cerintele actuale. Ce e nasol, propietarul – statul – nici nu permite operarea de modificari care sa faca cladirea productiva. In schimb nici reteaua electrica nu mai e performanta. Si atunci la ce sa mai stai acolo.
Si astel presa a plecat dintr-un loc unde era unita si de unde putea sa tipe. S-a imprastiat in zare si astfel s-a ales praful.
Ati vazut la intersectii ca vanzatorii ambulanti nu mai vand decat libertatea, cancan si dvd-uri?
Cred ca trebuie sa facem o recapitulare la ce mai apare in print, nu ca m-as opri la un chiosc de ziare sa mai cumpar ceva, atat timp cat exista internet, ci pentru ca sa stim cine mai moare acum