Nimeni nu se bucura cand ii scade salariul. Mai ales in momentele astea de criza. Dar asta ar trebui sa fie pentru fiecare un imbold pentru fiecare sa faca mai multe, sa fie mai productivi sa gaseasca solutii ca totul sa fie mai bine, sa se produca mai mult si sa scapam de criza.
Bine, asta suna fantastic, pentru ca la noi nu se va intampla asa ceva. Noi, nici pe vremea lui Ceausescu nici apoi in diversele team-building-uri de la companii straine n-am fost in stare sa construim echipe de muncitori. Nici macar in munca de la stat nu s-au construit echipe, iar bugetarii au fost lasati de izbeliste. Ici colo niste sindicate mai fac concerte in piata Victoriei si le denumesc sec proteste.
Cat despre om, nimeni nu se uita la nevoile lui, la ce lucreaza, la cat lucreaza si nici macar nu ii evalueaza programul de lucru sau conditiile, capabilitatile. Drept urmare bugetarii nostri sunt niste oameni plictisiti care parca vin acum la munca ca si cum ar veni la jug, fara sa se gandeaca ca oricand pot sa faca ceva mai bun, ca pot sa invete alte lucruri bune si ca pot avea salarii mari. Mai mult decat atat nici nu se gandesc ca isi pot face locul de muca mai placut si mai bun.