Avon m-a scos din lumea mea “eu cu ce mă îmbrac azi” şi m-a trimis direct pe terenul pe care nu-l stăpânesc absolut deloc. Am eu o glumă cu ai mei colegi de serviciu: cultura mea generală în ceea ce priveşte fotbalul se rezumă la a şti cine sunt preşedinţii FRF şi LPF şi finanţatorul echipei Steaua. Atât ştiu, cu asta defilez.
Cu riscul de a fi super criticată, eu nu am răbdare ca 90 de minute să stau în faţa televizorului şi să urmăresc un meci de fotbal. Pare o pierdere de timp, când te gândeşti că rezumatul meciului înseamnă cadre cu golurile şi ratările din derby. În total 30 de secunde. N-am prins gustul meciului cu bere şi nici nu mă aştept să-l prind vreodată, cum nu mă aştept ca bărbate-miu să facă diferenţa între nuanţele de verde şi să-l pun să aleagă perdelele pentru dormitor. Asta nu înseamnă însă că nu-l încurajez să se uite la meci, dacă asta-i face plăcere.
În acest context, Avon mi-a trasat o sarcină dificilă: să explic termenii uzuali din fotbal, în ideea că nu ar trebui să zâmbim frumos atunci când auzim de penalty, pentru că nu ştim ce-i ăla. Cum nu sunt catâr, am zis că n-o fi dracu’ atât de negru şi m-am pus pe căutat. Nu pare chiar o pierdere de timp, mâine la serviciu mă voi duce să mă dau mai rotundă decât sunt.
Ofsaid – În limba română nu m-am lămurit, nici în engleză, aşa că am căutat poze precum în bancurile cu blonde. E cert, regulile din fotbal sunt explicate pe limba bărbaţilor. Cu mâna pe inimă, vă spun că toate explicaţiile indică faptul că ofsaidul e o poziție neregulamentară de joc în terenul advers. Şi teoretic se consideră ofside momentul în care un jucător aflat în posesia mingii se găseste în zona pe care o formează linia ultimului jucător al echipei adverse si linia porţii adverse. Încă mai caut poze…
Henţ– Apare de regulă în mometele de criză din faţa porţii, când jucătorii unei echipe vor să bage mingea mai repede, iar jucătorii celeilalte echipe vor s-o îndepărteze din acea zonă. Cum nu toţi fac şpagatul ca ştiţi voi cine, iar alţii au de apărat un cap ce stă cu gândul la blondele siliconate ce-l aşteaptă după meci, singura soluţie rămâne apărarea porţii cu mâna.
Fault – Se consideră doar atunci când un jucător se zbate de durere(sau mimează) tolănit pe teren, acuzând că a fost împins în mod voit de un jucător din echipa adversă. Iar după ce arbitrul decide că a fost fault, jucătorul rănit se ridică şi o ia la goană spre poarta echipei adverse. Nu-i bai, şi eu mă dau lovită când e vorba de cumpărături în supermarket, iar când e vorba de mall sunt prima care ajunge la uşă.
Corner – Apare atunci când suporerii de pe întreg globul se ridică în picioare şi urlă “Dă-i, dă-i, dăăăă-i”, taman atunci se trezeşte un jucător al echipei care apără poarta să trimită mingea în afara terenului. Pentru că a avut ghinionul să fie la echipa adversă, e înjurat de la Adam şi Eva încoace. Drept compensaţie, echipa în atac primeşte o lovitură din colţul terenului care de multe ori se termină cu un fâs. S-au mai dus 5 minute din joc şi e tot zero la zero.
Out – Când jucătorii se plictisesc şi trimit mingea în afara terenului, pe una din laterale. Echipa adversă are dreptul să arunce mingea în teren cu mâna şi să nu fie acuzat de henţ. Am impresia uneori că jucătorii au aşa o plăcere sadică să tragă de timp numai ca noi să mai stăm încă 5 minute să ne uităm la ei. BTW, Ronaldo e hidos.
Penalty – Am apelat la un coleg care mi-a zis sec: se dă de la 11 metri atunci când se fac “ilegalităţi” în fieful portarului, adică în careul mare. Nu mi-a mai răspuns atunci când i-am zis că fieful e cam mare şi ilegalităţile astea sună de parcă s-ar buzunării pe teren. Nici eu nu i-aş mai fi răspuns dacă nu înţelegea din prima care e diferenţa între roz şi fuchsia.
Cartonaşele – Au fost introduse în 1970, întrucât arbitrii au văzut că băieţii şi-o cam dau la gioale.
Cartonaşul galben – Se dă şi atunci când arbitrul îşi dă seama că un jucător simulează faultul. În dormitor “arbitrii” trec cu vederea peste aceste simulări nereuşite, iar jucătorul prins cu minciuna nu-şi cheamă niciodată coechipierii ca să facă tărăboi. What a peaceful world.
Prelungiri şi lovituri de departajare – Vin după ce timp de 90 de minute fiecare echipă a fost preocupată să-şi păzească poarta de atacul inexistent al echipei adverse. Dacă sunt prelungiri, sigur e şi Ronaldo pe acolo. Până şi băbuţele deschid televizorul să se uite la el. Aşadar, incompetenţa jucătorilor de a se departaja de echipa adversă m-a lăsat fără serialul de la ora 12, timp în care Ronaldo a defilat cu freza lui plină de gel încă 2 reprize de prelungiri, de câte 15 minute fiecare, după care au urmat loviturile de departajare când eu eram deja în pat botoasă şi cu degetele încrucişate: “Să piardă Portugalia, să piardă Portugalia”. Şi a pierdut.
Azi nu m-am mai uitat la meci. Îmi păstrez nervii pentru marea finală pe care sper să nu o prind la serviciu, unde chiar va trebui să par mult mai deşteaptă decât sunt.
Mulţumesc AVON pentru că a reuşit să mă scoată din starea mea de indiferenţă faţă de sportul rege, şi aştept de la voi ăştia mai deştepţi desene privind Ofsaidul şi penalty-ul, pe adresa blogului.
Tot Avon a lansat o campanie şi o nouă gamă de produse prin care vrea să le determine pe doamne să fie fanul numărul unul al părţii masculine din familie. Gama AVON MEN – Championship Collection are produse şi pentru el, dar şi ea primeste ceva. Dacă pentru el poţi alege gelul de duș, balsamul nutritiv, after shave-ul nutritiv Tournamet sau apa de toaletă Pro Goal, tu-ţi poţi lua Setul Whistle (lanț în formă de fluier argintat cu strasuri și o pereche de cercei), setul Fotbal (3 perechi diferite de cercei) ori o geantă de sport. Nu te aştepta la cadouri până-n marea finală, lui nu-i stă capul la asta, când încă nu s-a decis dacă susţine echipa Italiei ori a Spaniei.