Stiti expresia, ala are coaie! Adica ala poate, are tupeu, stie sa faca, vrea sa faca ceva si face, are spate, este asigurat.
N-am stat sa o caut in dictionar, am gasit eu explicatiile pe care le-am considerat potrivite pentru asta. Si concluzia ar fi trista, la 20 de ani dupa ce o natiune intreaga s-a rasculat, ne-am trezit ca nu mai avem coaie. Stam toti ca ouale in caldare si nu facem nimic. Si cea mai folosita expresie e asta:
Dar nu e treaba mea sa fac asta.
Adica cum? Te doare mana sa ai atitudine, te doare gura sa vorbesti? Esti liber, poti sa faci ce vrei, poti sa vorbesti, poti sa spui ce iti trebuie, ce te doare si ce nu, dar sa iei atitudine pentru tot ce vrei tu.
Incerc sa-mi dau seama de unde frica asta de a face ceva, de unde lipsa de atitudine. Rezultatul ar fi simplu: pe vremea comunistilor n-aveai voie sa ai atitudine, te ascundeai de tot ce faci, telefonul iti era ascultat, vecinii te turnau la securitate si asa mai departe. Imi amintesc ca tata ascundea piese de dacia, luate de la cineva, pentru altcineva, sub pat ca sa nu fie gasite usor, imi amintesc ca dupa ora 8 seara puneam o patura pe geam ca sa nu se vada de afara ca avem lumina aprinsa in casa si ca nu dormim, imi amintesc ca daca tineam telefonul ridicat fara sa formez un numar de telefon la un moment dat de la capatul celalalt al firului o voce imi spunea:
inchide telefonul sau tatal tau o sa aiba probleme.
Astfel incat, crescuti astfel, avand frica asta indusa in constient si mostenita din parinti si din obiceiuri, cum naiba sa ceri natiunii asteia sa se opuna unui lucru sau sa ii ceri sa aiba atitudine. Nu vei vedea niciodata pe cineva care se implica, nu vei vedea ca se vor strange mai mult de 4 oameni la un loc pentru a face ceva, pentru ca aceasta inseamna deja formarea de grup infractional si risca sa fie arestati.
Natiunea asta nu este motivata sa faca ceva. Nu i se spune nimanui, frate esti liber, vorbeste ca nu se intampla nimic, poate tu ai o idee mai buna. Nu! I se spune taci, esti prost, seful are intotdeauna dreptate, tu n-ai voie sa comentezi, trebuie doar sa pupi seful in cur. Si mai rau, de fiecare data de cate ori cineva are cate o idee mai creata sau nu, acel lucru nu este pus in balanta, ci aruncat la cos, eventual rescris / respus de catre sef ca sa dea el bine si sa zica ca el a avut ideea extraordinara.
Da, veti spune ca asta se intampla peste tot. Da, se intampla, nu neg, dar nu asa este corect, iar acolo unde chestia asta se intampla cum am spus mai sus, nu se termina bine.
Revenind la noi. Ce urmeaza? Era sa zic o injuratura (ma bucur ca ati zis-o voi). Nu urmeaza nimic, pentru ca daca continuam asa, oamenii care au coaie nu vor mai iesi in piata sa tipe, sa manifeste, sa isi expuna parerea, ci vor pleca. De fapt pleaca, de fapt au plecat, de fapt sunt departe, acolo unde sunt ascultati si acolo unde lumea ii apreciaza pentru ce idei au ei, nu pentru ideile pe care le au si sunt aruncate la gunoi.
Acum intelegeti sper de ce toti cercetatorii nostri sunt in afara, de ce studentii daca prind o bursa in strainatate nu se mai intorc, de ce oamenii pleaca sa munceasca in afara. Aici? Cat va mai dura? Dracu stie … romanii sunt obisnuiti sa fie manipulati, sa li se comande si sa li se spuna ce sa faca. Daca nu se modifica asta si daca nu renuntam la dicatura (ce nu exista la nivel mare ci doar aplicata la nivel micro), daca nu ii dam dreptul omului sa spuna ce vrea, sa faca ce vrea in mod constructiv si nu aplicam libertatea asa cum exista ea in definitii, nu va fi bine pentru noi.
Ah, ce trebuie sa facem noi acum? Nimic, doar sa renuntam la expresia nu e treaba mea sa fac asta, sa punem mana pe sapa, pe calculator, pe orice si sa avem coaie.