Am vazut azi trei aurolaci.
Pentru cei care nu stiu aurolacii sunt aia care vin sa iti ceara bani pe strada, care abia se tin pe picioare, care vorbesc impleticit si care stau tot timpul cu o punga la gura umfland-o si dezumfland-o. Pentru o exemplificare mai clara a imaginii, e un articol cu poze la metropotam [ link ]
Ce m-a mirat pe mine azi era cum aratau aurolacii aia. Trecem pe faptul ca erau cu punga de aurolac la gura si ca miroseau a prenadez, dar aveau blugi aproape curati (adica nu plini de noroi), adidasi nerupti, caciuli nu foarte murdare, fete spalate. Acuma nu stiu daca asta vi se pare o chestie de luat in seamna, dar la cum stiam eu aurolacii, asta se numeste o mare schimbare. Capul lor era unul mai batran, asa inspre 18 – 19 ani, iar pe langa el mai erau vreo 2 de vreo 10 ani. Care pareau ca stiu destule despre viata si despre cum sa se poarte. Nu comentau, nu tipau si nu cerseau.
Acuma, daca nu cerseau, inseamna ca se obtineau fonduri din alta parte. Iar daca aratau asa ingrijiti inseamna ca ori au unde sa innopteze, ori are cineva grija de ei. Si de unde rezulta ca si asta poate fi o afacere nu? Pasiunea pentru aurolac hai sa nu o comentam 🙂