Pentru noi, cei tineri si inca in putere, suna ca o fantezie si ca o lectie de istorie frumoasa. Pentru cei care au prins doar putin atunci, vremuri de care nu vrem sa ne aducem aminte. Iar pentru cei mai multi, cred singura perioada in care puteai sa stai degeaba si sa curga leafa.
De urmarit totusi hastagul #amintiridinepocadeaur de pe twitter. Acolo sunt povesti reale ale oamenilor care isi mai aduc aminte cate ceva din comunism. Ce-mi aduc eu aminte? Pana de curent de la ora 19, telejurnalul, faptul ca mi-am spart capul si barbia (astfel incat am semnele astea si azi) si cum reusea tata sa produca apartamente de la partid si ne tot mutam dintr-unul intr-altul. Imi amintesc o singura plimbare cu masina si faptul ca trebuia sa ne ascundem cand vedeam daciile negre ca nu cumva sa ne spuna parintilor. Ah si ca vecinul din blocul din fata si-a luat antena care prindea bulgarii si a fost reclamat la securitate.
Iar pentru cei nostalgici, dar si pentru cei care vor sa isi aduca aminte de cateva povesti memorabile de pe vremea comunismului, mergeti de vedeti filmul. Merita. Merita pentru ca prezinta niste legende reale, pentru ca prezinta cum exista viata atunci, ce se intampla de obicei. Apoi, traduceti ce ati vazut in film in 2009, dupa care sa veniti sa-mi spuneti ce s-a modificat.