Atat a avut de trait un copil.
Dar, hai sa nu fim mai catolici decat Papa si sa povestim filmul. Mi-e greu sa pun tot filmul pe net, pentru ca a-l encoda in flv ar dura ceva timp. La fel cat a durat sa il decodez ca sa pot sa scot din el exact secventa ce ma intereseaza sa vo arat.
Filmul prezinta drama unei … fete (ii spunem fete), care ramane gravida. Pentru ca poate, nu pentru ca nu stia, ci pentru ca pe vremea aia se gaseau mai greu metode contraceptive. Eh, dar intotdeauna se gaseau indivizi de bine care stiau sa faca foarte bine un avort.
Filmul isi merita premiul, pentru ca un premiu nu este doar o rasplata pentru actiune, un premiu se acorda pentru sunet, imagine, costume, scenariu, cadru, actori si asa mai departe. Hai sa zicem ca actorii nu sunt foarte straluciti, dar asta e o intamplare pe care ei au patit-o de-a lungul vietii. E atat de realist filmul incat la masa cu parintii baiatului, unde juma de ora se vorbeste te enervezi atat de rau incat iti vine sa iti aprinzi o tigare, sa desfaci o bere sau sa te bagi si tu in discutie si sa contracarezi parerile de acolo.
Finalul este unul fericit, fata scapa, copilul moare, biserica catolica se umple de spume. Nimeni nu stie nimic, iar totul pare ceva de genul vezi … n-a fost greu, ce te temi ca si cum ai fi o fata mare? Insa pana acolo, o avem pe tipa care a ramas gravida pe post de victima, iar Otilia, prietena si colega ei de camera pe post de om de gasca care face fapte bune si vrea sa o ajute. Merge atat de departe incat si-0 trage cu individul care urma sa ii faca avortul in datoria ramasa.
Pentru atitudinea lui Mungiu ar fi trebuit sa pun tot filmul pe net, asta ca sa nu i se mai dea nici un ban pentru film. Dar ma mai gandesc si la altii, desi drepturile de autor scapa repede. 😛 Pana una alta aveti mai jos punctul culminant si deznodamantul, asta ca sa stiti cum se termina filmul. Atentie la sunet.