doi

O firma cu rahat copt

Daca ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica si i-ar fi
acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei
vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe transportul in comun
si, poate, si ceva din factura de mobil necompensata. Paulica avea prea mult
bun simt sa-i spuna Sefului sa faca bine si sa-i sune personal pe acei
furnizori din cateva simple motive: 1) Nu-i cad coaiele; 2) Cuvantul lui are
mai multa greutate; 3) Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca sa
fie secretara, fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si indoielilor,
drept pt care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme indoielnica
virilitate; 4) Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe banii lui
(putini).

L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu naduf ca lucram intr-o firma
de cacat. Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa ne caram in lumea larga. Dar
n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai negre vise ca refularile
pasnicului Paulica aveau sa se adevereasca mai ceva ca abstractiunile lui
Nostradamus.