Miercurea Ciuc, un oras bilingv
Pentru ca am ajuns in Miercurea Ciuc vineri noaptea pe la ora 1, nu prea mai era nimic de facut. Asa incat am luat la pas micutul oras, incercand sa vedem cati oameni mai sunt treji, daca o fi ceva carciuma deschisa si asa mai departe. Am gasit o terasa deschisa, dar limba romana era o problema acolo. La intrebarea mai e deschis, baiatul de la bar a raspuns nu stiu, in limba romana.
Si ca orice oras normal am gasit deschis noaptea, birtul din gara orasului. Loc plin de amintiri si de oameni care isi pierdeau noptile pe acolo. Am vazut deci barbati ce dormeau pe niste mese, iar dimineata la ora 8 erau, sper eu, doar la prima bere. Ma rog, a fost misto in carciuma din gara, pozele stau marturie. Iar pe pereti erau poze alb-negru ale echipei de hochei din anii ’70. Am fost serviti corect in limba romana, cu preturi cam mari, dar nah, daca te duci noaptea in gara la Ciuc e normal sa coste berea 5 lei. Ceilalti meseni beau Harghita.
Mai mult decat atat, la un moment dat a venit si politia care si-a luat o cafea tot in limba romana. Iar dupa plecarea politiei, unul din clienti si-a deschis masina si a pus muzica. Pai daca tot e petrecere sa fie cu muzica.
Dimineata, la micul dejun, o femeie de la hotel a dat peste mine, ca nu m-a vazut. Cand i-am zis usor, s-a rusinat si n-a stiut in ce limba sa imi raspunda.
