Luminitele de Craciun in Bucuresti

Vineri seara s-au aprins luminitele de Craciun in Bucuresti. Motiv pentru tot locatarul bucuros al Capitalei sa iasa in oras, sa se ingramadeasca in trafic si sa vada minunatele realizari ale Primariei.  Au fost blocaje in trafic, asa cum au fost si astazi. Iar in centru la Universitate, nu era loc de aruncat un ac.  Si totusi.

Domnul Procuror nu a vrut.

Ma dau jos din metrou la Victoriei. Dupa ce am vazut la televizor ca si acolo sunt luminite. Vreau sa le vad. La iesirea de la metrou, o tanti foarte in varsta, vorbeste cu un nene care vrea sa ii cumpere ceva flori: “domnul procuror nu a vrut, a spus ca are treaba la Guvern pana  tarziu. Ma gandeam ca le luati dumneavoastra, sa ma ajutati si pe mine sa ma duc acasa”.

Cu cat dai bre alea?

Pe partea cealalta a gurii de metrou, un nene incheia si facea ornamente de Craciun. Era in varsta, iar frigul de afara si timpul de cand statea pe scari muscau din el cu furie. Se chinuia pe frigul asta sa faca o legatura pe care uneori sa o vanda. Il vad, ma dau sa ii fac o poza. Il vede si un tata alaturi de fiul sau. Dorind sa ii dea un exemplu de civilizatie si comportament in lume, tatal ii explica copilului sa stea sa vada cum se negocieze:
– Cu cat dai bre alea?
Se aseaza langa el incercand sa scoata un pret bun. Fiul il priveste increzator. Aparand asta e solutia prin care vor reusi in viata. Le fac o poza si merg mai departe.

Ornamentele de Craciun nu se vindeau. Cand m-am intors de pe Calea Victoriei, erau tot acolo. Tot atatea. Nu vanduse nici una. Era trist. Inca se chinuia sa lege ornamentul la care lucra.

Calea Victoriei era plina. Trafic, masini, claxoane, nervi. Cei care sperau ca merge mai usor traficul pe Calea Victoriei, aveau doar consolarea ca deasupra lor erau cateva lumini.

Fotografi peste tot

La Romana era plin. Toata lumea facea poze la orice. Multi de pe margine, eu din mijlocul strazii. Soferii treceau incet, ca nu cumva sa piarda din vedere una din luminite, iar toata lumea se impingea si se inghesuia peste tot prin strada sau trotuar, de parca asta era singurul mijloc prin care  puteau sa isi manifeste prezenta in strada.

Magazinul de Gheata

In parcarea din fata Ateneului s-a deschis pana pe 24 Decembrie primul magazin de gheata din lume. Vine de la Profi. E frig acolo, e rece. Avantajul e ca gheata nu se topeste pentru ca afara nu este foarte cald. Si da, rafturile sunt din gheata. Cred ca e foarte buna carnea acolo si proaspata.

Urmatorii zece va rog.

In fata, in parcarea plina, un baiat de la parcari se chinuia sa dirijeze o doamna sa iasa din parcare. In final reuseste sa iasa. Exclama:
– Urmatorii 10 va rog.

Langa, un vernisaj. A venit si Liviu Mihaiu. E fericit, e la verisaj. Lumea de afara se uita la geamuri. Inauntru e bunastarea.

Spre Universitate, Magheru e mizerabil. Trotuarul nou are dalele ridicate si te poti impiedica foarte usor, din senin. Sau poti calca in  namol. Pe strada politistii dirijeaza circulatia si se cearta la telefon  sau intre ei. Cumva trebuie sa se incalzeasca si ei. Certandu-se.

Universitate

Unii s-au dus in mijlocul intersectiei in trafic sa faca poze. M-am dus si eu. Nu-mi ies. Nu am trepied si nici obiectivul corect.

Intru in piata de Craciun sau cum se cheama balciul de la Universitate. Fac o poza bradului si ma minuneaza lumea din jur. Vad o coada la carnaciori. Unul dintre participanti exclama: “Nu stau la coada asta trai-ti-ar!”. Altii stau. Probabil sunt mai fericiti? Se vor implini sufleteste? Dar sunt carnaciori. Coada de un sfert de ora.

Alaturi televiziunile transmit in direct, iar oamenii isi fac poze cu bradul. Neaparat cu blitz. Sau isi fac poze la fereastra.

Toata lumea se inghesuie si se bucura. Joy, Joy everywhere! Oare asta e spiritul Craciunului? In boxe se aud colindele interpretate de unul din baieti. Si atat. In Centrul Vechi nu se simte Craciunul. La Unirii nu e nimic. E tirst. Nici o luminita. Decat una din fantanile lui Ceausescu care acum nu functioneaza. Restul pozelor pe FB.

E Craciun. Esti mai bun?