Delta Bucuresti – singura oaza de liniste din centrul orasului
La cateva minute de Piata Unirii si la 7 minute de blocul meu este probabil cel mai salbatic loc din Bucuresti, dar nu singurul. Delta Bucuresti este de fapt lacul Vacaresti, de pe vremuri o balta nesecata, pe care Ceausescu a ingradit-o cu un dig si a vrut sa o transforme intr-un lac de acumulare. Din fericire sau din nefericire o greseala de proiectare nu a reusit ca lacul sa fie umplut cu apa din Dambovita. Si tocmai din aceasta cauza, lacul Vacaresti reuseste sa aiba suficienta apa incat sa adaposteasca un loc atat de linistit si atat de special, intr-un contrast evident cu restul orasului.
Am coborat digul de la Vacaresti, pe intrarea de la Autovit. Acolo sunt si scarile care urca pana sus pe dig, dar si locul pe unde apa din Dambovita trebuia sa intre in lac.
Doi tineri se tineau in brate, privind lacul, in liniste. Avantajul digului este ca o data ce l-ai trecut, nu mai auzi traficul si galagia orasului. Nu auzi nimic decat linistea si pasarile.
Cativa oameni au venit inclusiv cu masinile pe lac, la pescuit.
Altii, au venit cu tot echipamentul foto ca sa surprinda salbaticia din Bucuresti.
Dar nu sunt singurii. Era multa lume pe lac, venita la pescuit sau pur si simplu la plimbare. Un biciclist m-a intrebat daca se poate iesi in partea cealalta. Nu am stiut sa ii raspund pentru ca in doua ore, cat m-am plimbat eu, nu am apucat sa vad nici macar jumatate de lac. Dar mai sunt locuri pline de mizerie. E relativ deplorabil.
Si probabil mai sunt locuri unde digul a fost daramat.
Sa revenim la lac. Facand poze cu soarele in fata, nu tot timpul am reusit sa inteleg ce am fotografiat. Dar am intalnit oameni pasionati de linistea de pe lac, asa cum doreau sa lase deoparte toate grijile si doar sa nu isi bata capul cu nimic. Pentru ca e dificil de accesat, avem norocul sa nu intalnim extrem de multe gunoaie sau poate doar ca au fost stranse intre timp. Totusi sunt locuri unde soferii si-au scuturat scrumierele din masini, generand gramezi de mucuri de tigara.
Unii culeg plante.
Iar o doamna, cu sapca de capitan, da la peste.
Niste pusti de tigani au luat un bidon de apa de aici. Apa asta iesea, de nicaieri, de sub o dala de beton pe care mergeam. Nu parea ca face legatura intre doua lacuri de acolo, ci pur si simplu parea ca este un izvor.
De altfel si videoul asta va fi pe placul vostru.
Doua fete au venit cu bicicletele si s-au retras pe malul unui lac, in stufaris sa se relaxeze.
Iar in timpul asta, doi baieti cu barca stateau la bronzat.
Si cateva peisaje, intr-o galerie foto. E clar, e mult de vazut acolo. Iar singurul lucru socant al acestui loc minunat din Bucuresti, este socul pe care il resimti atunci cand urci inapoi sus pe dig si te lovesti de zgomotul orasului si de trafic. E un soc deosebit de puternic, dupa doua ore petrecute in linistea din Delta Bucurestiului.
Si parca n-as vrea sa fie amenajat locul asta. Nu ca nu as vrea sa fie vizitat. Am gasit acolo o poteca pietruita, cine stie de cand, dupa stil pare a fi de dinainte de comunism, dar parca n-as vrea sa vina toti si sa arunce gunoaie acolo. Da, e de vizitat, dar e si de protejat, iar noi inca nu stim cum sa facem asa ceva.
Poze facute cu Canon 60D, 300 mm si Lumix G2.
